De către: Orlando

Orlando — Fri, 25 Feb 2011 15:28:26 +0000

Daca tot am ajuns la parcari, tin sa va povestesc ce mi s-a intamplat in parcarea de la Real Vitan. Intr-una din zile, avand mai mult timp liber, dupa ce fusesem in targul de masini (nu era duminica) pentru niste piese, zic: “hai sa dau o tura si prin Real – tot eram aproape – sa mai vad ce este nou”. Nu aveam ceva anume de cumparat, doar sa casc ochii prin rafturi, in special la electronice. Intru in parcare, bineanteles dupa ce mi se elibereaza cartela la intrarea cu bariera, gasesc repede un loc de parcare (nu de alta dar nu vreau sa pierd din timpul alocat cascarii ochilor) si ma grabesc spre intrare. Nu ma grabesc sa iau nici un cos, din moment ce nu sunt “oficial”la cumparaturi.
De cum intru in magazin ma indrept catre standurile cu electronice (televizoare, monitoare si alte prostii de felul asta). Dupa ce “radiografiez” preturile aferente produselor de la rafturi, privirea mi se opreste asupra unei zone in care in care fiecare produs avea in dreptul sau cate un carton cu anuntul: “Ultima Ocazie!”. Ma gandesc ca sunt lichidari de stoc si dau sa ma uit mai de aproape. Cand colo, toate produsele erau cu defecte vizibile (unele zgariate, altele folosite intens – dupa cum aratau ) iar sub pretul din dreptul lor se specifica si motivul reducerii de pret: “Lipsa telecomanda” sau “Nu functioneaza CD-ul”. Nedumerit, imi arunc privirea asupra unui televizor cu tub, care isi pierduse de mult demnitatea cu care iesise din fabrica si care in loc sa afiseze cuminte acelasi film pe care il redau rudele sale invecinate dar mai tinere (LCD-uri), se incapatana sa redea doar o dunga orizontala turtita, de vreo 5 cm. Dintr-o data ma luminez si zambesc fericit ca intelesesem: “Astia au facut vreun contract cu cei din targ, sa nu mai se duca omul pana acolo, isi aduce gioarsa la un alt nivel comercial, pe rafturile din Real si nici nu mai sta in frigul de afara”.
Sictirit de imaginea genului de clienti pe care o avem fata de aceste “hypermarketuri” chiar si atunci cand banii se afla in buzunarele noastre, ma indrept spre celelalte raioane, apuc sa iau niste racoritoare cu coloranti sintetici, mai arunc repede cateva mezeluri in cosul pe care intre timp l-am agatat din mers si ma indrept spre casele de marcat, cu gandul sa apuc sa mai lucrez cv acasa pe ziua de azi deoarece trecusera deja vreo 2:30 de cand intrasem.
Platesc repede (nu prea era coada), cobor in parcare, arunc punga cu “cumparaturi” pe scaunul din dreapta si ma indrept catre iesire. Dupa o coada mai mare ca cea de la case, deoarece un nene in uniforma verifica fiecare masina care iesea si apasa butonul pentru ridicarea barierei, ajung in cele din urma in dreptul sau, ii inmanez cartela primita la intrare si astept la fel ca ceilalti dinaintea mea sa imi elibereze drumul catre casa. Greseala fatala, “Trebuie sa mai achiati 2,5 Ron” imi spune el senin, refuzandu-mi accesul la tanjita libertate. “Pentru ce?” intreb eu nedumerit, gandindu-ma daca nu cumva s-au scumpit intre timp pungile inmprimate cu “Real”. “Ati depasit timpul de parcare” imi raspunde el impasibil, facand semn sa dea inapoi masinilor care asteptau sa iasa dupa mine.
Cred ca multi dintre voi ati vazut filmul acela cu Michael Douglas (“Cadere Libera” – parca) in care iese cu o bazooka din masina si ii imprastie pe unii care lucrau la un drum; cam la fel simteam eu sa reactionez in acel moment, cu diferenta ca eu nu aveam nici o bazooka la mine…:(
Bag in marsarier, intorc si plec cu scartait de sa caut iar un loc de parcare, deoarece dupa cum imi spusese acel bodyguard “Trebuie sa achiati la casa, nu la mine”.
OK, am inteles, este vreun test cu camera ascunsa, vor probabil sa vada cum reactioneaza clientii, imi spun in timp ce ma indrept catre “Informatii Clienti”, numai ca eu depasisem linia de demarcatie dintre frustrare si furie, iar logica mea se apropia vertiginos de zona in care totul era negru.
Ii intind cartela unei fete de dupa tejghea, in timp ce ii spun: “Nu mai aveti din ce face bani, jegosilor, ati luat-o dupa Udrea cu parcarile, nu va mai ajunge nici voua?”.
Dupa ce ma racoresc (de fapt doar am impresia ca m-am racorit), caci mai aveam si ceva rest de dat, ma indrept cu masina catre bariera langa care acelasi bodyguard statea de parca ar fi pazit intrarea la Cotroceni. Ii intind cartela cea noua prin geamul deschis al masinii din care rasuna o binecunoscuta formatie: “Esti un paznic borat, cu ceapa-n gat, fi multumit ca ai crescut cu vaca la pascut…” De data asta zambesc eu, calc acceleratia cu gandul la bunica-mea Dumnezeu sa o odihneasca. De ce cu gandul la dansa? Pentru ca vad un panou cand ies: “Va mai asteptam!” sigur ca da, cand o veni si bunica-mea.

P.S. Scuzati eventualele greseli de scriere sau de exprimare, daca aveti reclamatii de facut cautati-o pe bunica.

De către: claudiu

claudiu — Thu, 07 Jan 2010 08:54:41 +0000

Dar toata lumea e in vacanta ? Concediu ? Nu mai au si ei job-uri ? Pentru magazine si furnizori e bine

De către: Mihaela Nistor

Mihaela Nistor — Thu, 07 Jan 2010 08:47:32 +0000

Exact ce ziceam eu, in 2 ianuarie era atat de multa lume la Cora incat ma intrebam oare nebunia din 30, 31 decembrie pentru ce a fost?
Le-au ajuns proviziile doar o noapte?

Comentarii la: Magazinele real din Bucuresti, dupa Sarbatori

De către: Orlando

De către: claudiu

De către: Mihaela Nistor